Fotograful Mugur Vărzariu a înțeles importanța meseriei deja la începutul carierei sale, prin misiuni derulate în Siria, Tunisia și Egipt, și a luat decizia care a modelat viitorul fotografiei sale. „Am avut două opțiuni: fie urmez pe alții, fie îmi urmez conștiința”, explică el. „Pe de o parte, am văzut impactul fotografiilor mele și, pe de altă parte, suferința oamenilor pe care îi fotografiam. Așa că a trebuit să găsesc o altă modalitate de a acționa.”
Alegând conștient să nu se alăture fotoreporterilor care sar de la o poveste la alta, el a căutat povești nespuse și s-a adâncit mai mult în subiectele sale, decât industria ar permite în mod normal. A ales să relateze poveștile celor lăsați în urmă, a celor nedreptățiți, a celor din marginea societății noastre, abordând teme precum problemele comunităților de romi, prostituția, trafic de persoane, copii abandonați, vârstnici, obezitate, supraviețuitori ai Holocaustului și probleme sociale din perioada postcomunistă.
El acceptă și sarcini corporative și ședințe foto pentru reviste, amestecând aceste activități cu misiuni umanitare. „Când lucrez, sunt mereu conștient de presiunile economice asupra mea ca cineva care are o familie”, explică el, „și refuz să risipesc timpul și suferința celor cu care lucrez prin a nu fi pregătit. Lucrând cu aceste principii în minte, nu ratez niciodată o oportunitate, și trebuie să fac totul bine, în beneficiul lor și al meu.”
