From Zero to HERO

Născut în 1972 în Cluj-Napoca. Membru al Academiei Europene de Film, Tudor Giurgiu este fondatorul și președintele Asociației pentru Promovarea Filmului Românesc și al evenimentului său principal, Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF). Inițiator al Premiilor GOPO și membru al juriului la mai multe festivaluri internaționale de film, membru al juriului internațional al Premiilor Emmy 2012.

Debutul său regizoral cu filmul Legături bolnăvicioase a fost selectat în secțiunea Panorama a Berlinalei 2006 și a fost premiat în mai multe festivaluri internaționale. Scurtmetrajul său Superman, Spiderman sau Batman (2011) a câștigat mai multe premii la festivaluri din întreaga lume, dar a fost declarat și cel mai bun scurtmetraj european la ediția din 2012 a Premiilor Academiei Europene de Film. Al doilea lungmetraj, Despre oameni și melci, a fost distins cu Premiul Special al Juriului la Varșovia IFF, Cel mai bun film al secțiunii „Punto de Encuentro” a Valladolid IFF. De ce eu?, un thriller politic bazat pe un caz real a avut premiera în 2015 la Berlinale și a fost premiat la Sofia, Miskolc și Tarkovsky IFF. Cel mai recent film al său este Libertate, inspirat din evenimente reale petrecute la Sibiu în decembrie 1989.

S-a născut în comuna slovacă Pribeta, și a studiat la Gimnaziul Selye János din Komarno – una dintre cele mai bune licee din țară atunci și de atunci încoace. A fost primul din familie care s-a înscris la universitate, și având o mare ambiție, a ales o instituție excelentă din străinătate. Datorită unei burse, a studiat psihologie și antropologie culturală la un colegiu prestigios internațional al Universității din Utrecht, Olanda. Ulterior, a obținut o diplomă de master în sociologie și antropologie socială la CEU din Budapesta, și doctorat în științele psihoterapiei la Viena.

Nu este un psiholog/psihoterapeut practicant, ci un teoretician care folosește instrumentele psihologiei și psihoterapiei pentru a cerceta și analiza procesele sociale. În ultimii 15 ani, s-a concentrat pe memoria traumelor sociale, identitate, uitare și tăcere. Este interesată de modul în care rușinea și sentimentul de vinovăție se transmit ereditar și modul în care evenimentele traumătoare trăite de membrii familiei ne influențează și ne marchează.

Anamaria Hâncu este Co-inițiator și Board member Let’s Do It, Romania!, cea mai mare mișcare socială din țară, un proiect de voluntariat care a implicat, în cei 12 ani, peste 2.2 milioane de voluntari care au făcut curățenie în România.

Anamaria este Communications Manager pentru INNA, Antonia și Delia și a făcut parte din echipa Global Records aproape 10 ani, timp în care a ocupat pe rând pozițiile de Promotion Manager, Label Manager și Talent Manager. Global Records este una dintre principalele case de discuri din România care reprezintă artiști de top precum INNA, Antonia, Carla’s Dreams, The Motans, Irina Rimes, Alina Eremia și alții. De asemenea, este și PR&CSR Manager la ALDA, o companie globală de evenimente muzicale, responsabilă pentru SAGA Festival.

Cristina Hadâmbu s-a născut în Piatra Neamț, iar din ‘86 locuiește în comuna Suseni, județul Harghita. Provine dintr-o familie de oameni simpli dar onești și cu drag de ceilalți din jur. Visul ei era să devină avocat sau profesor de limba și literatura română, astfel, de la anul 2002 după terminarea colegiului de educatori/învățători a profesat ca educatoare la Școala Gimnazială Elekes Vencel, Suseni, iar din anul 2006 ca profesor de Limba și literatura română la aceeași școală.

Din anul 2017 este directorul Liceului Tehnologic Puskás Tivadar, Ditrău, școală de care este foarte mândră. În toată munca sa a încercat să fie aproape de oameni, să-i înțeleagă, să empatizeze cu ei și să clădească o echipă cu ajutorul căreia au reușit să salveze școala de la închidere, să aibă elevi care să fie buni profesioniști și care să își găsească locul pe piața muncii.

În anul 2022 a fost desemnată directorul anului în România, premiu de care este foarte mândră.

Dumitru-Dorin Prunariu este primul (și deocamdată singurul) român care a zburat în cosmos şi cel de-al 103-lea în lume. În mai 1981, a efectuat o misiune spațială de opt zile la bordul navei spațiale Soyuz-40 și a stației spațiale Saliut-6.

Prunariu este unul dintre membrii fondatori și fostul președinte al Asociației Exploratorilor Spațiului Cosmic, a fost de asemenea președintele Agenției Spațiale Române, ambasadorul României în Federația Rusă, președintele Comitetului Națiunilor Unite pentru Utilizările Pașnice ale Spațiului Extraatmosferic și reprezentantul României în Comitetul pentru Relații Internaționale al Agenției Spațiale Europene.

Un asteroid a fost numit în onoarea sa: asteroidul “10707 Prunariu”.

Fotograful Mugur Vărzariu a înțeles importanța meseriei deja la începutul carierei sale, prin misiuni derulate în Siria, Tunisia și Egipt, și a luat decizia care a modelat viitorul fotografiei sale. “Am avut două opțiuni: fie urmez pe alții, fie îmi urmez conștiința”, explică el. “Pe de o parte, am văzut impactul fotografiilor mele și, pe de altă parte, suferința oamenilor pe care îi fotografiam. Așa că a trebuit să găsesc o altă modalitate de a acționa.”

Alegând conștient să nu se alăture fotoreporterilor care sar de la o poveste la alta, el a căutat povești nespuse și s-a adâncit mai mult în subiectele sale, decât industria ar permite în mod normal. A ales să relateze poveștile celor lăsați în urmă, a celor nedreptățiți, a celor din marginea societății noastre, abordând teme precum problemele comunităților de romi, prostituția, trafic de persoane, copii abandonați, vârstnici, obezitate, supraviețuitori ai Holocaustului și probleme sociale din perioada postcomunistă.

El acceptă și sarcini corporative și ședințe foto pentru reviste, amestecând aceste activități cu misiuni umanitare. “Când lucrez, sunt mereu conștient de presiunile economice asupra mea ca cineva care are o familie”, explică el, “și refuz să risipesc timpul și suferința celor cu care lucrez prin a nu fi pregătit. Lucrând cu aceste principii în minte, nu ratez niciodată o oportunitate, și trebuie să fac totul bine, în beneficiul lor și al meu.”

Jánosi Matilda, pe nume artistic Tilly Janosi, s-a născut și a copilărit în Cechești, într-o familie de grădinari. A avut zece ani când deja a visat să devină designer de modă. S-a mutat în Ungaria în 2006, și în 2009 și-a înființat prima marca de modă, denumită TildArt Ökodivat. A plecat în 2012 la Londra, unde a ajuns fără cunoștințe de limba engleză și cu doar 10 lire sterline. Timp de doi ani a condus ricșe pe străzile din Londra, ceea ce nu a fost deloc ușor, însă perseverența sa a dat rezultate: în 2014 și-a deschis atelierul de modă denumit TildArt. De atunci, brandul său a devenit unul de eco-lux, care a fost prezentat și pe plan internațional.

De câțiva ani este fascinată de design și de creație de costume, și a început să lucreze în lumea magică a teatrelor la West End. Principala ei motivație este să strecoare sustenabilitatea în lumea de teatru și de cinema. Între timp, TildArt a devenit “adultă”, ceea ce a adus încheierea unei epoci, însă în anul trecut s-a născut marca Tilly Janosi London, care este o combinație între moda și lumea costumelor, în numele sustenabilității. Brandul a fost prezentat în castelul Kálnoky, în cadrul fashion show-ului Beyond the Forest.

Csipán Kristóf Csaba are 12 ani și învață în sistem homeschooling de patru ani. A avut abia 9 ani, când a părăsit sistemul educațional instituționalizat, pentru că – împreună cu familia sa – a simțit că își pierde pe el însuși, pe personalitatea sa și pe curajul său. Scrie comentarii scurte despre acele cărți, pe care și alții ar trebui să le citească după părerea sa. „Personal, simt mult efectul benefic al lecturii, și aș dori ca și alții să experimenteze acest sentiment, pentru că sunt sigur că lumea va fi un loc mai bun, dacă este populată de oameni care citesc” – zice Kristóf.

Székely Csaba este scriitor, dramaturg, scenarist din Târgu Mureș. Criticul de teatru Sándor L. István l-a descris astfel: ”În ziua de azi nu prea găsim un dramaturg maghiar mai de succes, și care are un efect mai puternic ca Székely Csaba. Operele lui sunt jucate constant (și în străinătate), și primim multe vești despre succesele lui artistice. Aceste opere însă sunt valoroase nu doar din punct de vedere teatral, dar și în contextul literaturii. Vorbim despre un autor care folosește un limbaj stabilit, diversificat, distractiv, care are și o cunoaştere profundă a oamenilor.”

Prima operă scrisă de el, „Vă plac bananele, tovarăși?” a primit premiul pentru cea mai bună dramă de la BBC în 2009, iar mai târziu și premiul Uniunii Scriitorilor din Marea Britanie. Opera lui cea mai cunoscută este Trilogia Minelor care povestește cu mult umor și ironie amară despre problemele satelor maghiare din Transilvania, și a căror părți au fost și sunt prezentate pe mai mult de 15 de scene teatrale.

Lucrează și ca scenarist, fiind unul dintre autorii scenariului seriei HBO ”Terápia” pentru sezonul trei.

Lucian Mîndruță este jurnalist, blogger, trainer media și prezentator radio. Actualmente scrie posturi pentru blogul său și pe pagina sa de social media extrem de popular. În același timp găzduiește o emisiune radio zilnică.

Și-a început cariera la postul independent de televiziune SOTI, iar mai târziu a lucrat la Tele7 și ProTV. A fost director editorial la Ziarul Financiar și a avut o rubrică săptămânală la revista culturală Dilema. A fost prezentator tv la Antena1, director de marketing la Mediafax Group și a produs multe emisiuni la diferite posturi de televiziune.

Lucian este fan al exprimării libere cu conștiință. El consideră că funcția presei este să faciliteze fluxul liber al ideilor născute în societate, în timp ce este preocupată și de fact checking și de răspândirea știrilor false. Lucian crede că presa ar trebui să contribuie la o mai mare coeziune a societății, dar în același timp să sprijine și diversitatea de opinii și să respecte fiecare participant în această dezbatere a societății. El cree în mass-media al cetățenilor, pe care îl consideră concurență și inspirație în același timp. De asemenea, Lucian este un ciclist pasionat, mergând în fiecare an în jur de 4000 de kilometri.

Keszei Anna Luca trăiește la Budapesta, și deși încă nu are 12 ani, deja participă în atât de multe activități, încât orice adult ar invidia pe ea. Eleva în clasa a 5-a la Școala Generală Gárdonyi Géza din Újbuda, înoată, cântă la pian, merge la cursuri de religie și este membrul echipei de cercetași Szent Bernát. Timp de 7 ani a fost elevă a teatrului de dans contemporan Mu, și frecventează un atelier de arte plastice pentru copii și tineri încă de la grădiniță. Recent a încercat și alpinismul artificial, care a fost o adevărată provocare pentru ea – dar tocmai provocările le plac. Din septembrie participă și la cursuri de engleză.

În timpul său liber citește, face excursii, participă la concerte. Însă hobby-ul său favorit este ciclismul, care este o pasiune de 2 ani și jumătate, de când Luca a devenit voluntar la Budapest Bike Maffia. În fiecare marți și joi fac sendvișuri, care sunt transportate cu bicicletă pentru a fi oferite persoanelor fără adăpost, respectiv pentru cei nevoiași.

”Nu contează dacă plouă sau ninge, dacă este cald sau frig, trebuie să ne ducem, pentru că oamenii ne așteaptă și contează pe noi” – spune Luca. În vârsta adultă vrea să fie actriță, însă până atunci mai are nenumărate aventuri.

Bara Ágnes a lăsat în urmă o viață vibrantă când în decembrie 2010 a plecat în Thailanda pentru a găsi sursa pură pentru exercitarea meditației pe care a început în urmă cu câteva ani. A sosit în Bangkok fără planuri, și în câteva zile visul i s-a împlinit. A trăit în junglă, într-un mic templu budist timp de trei ani – unde a început prima călătorie interioară adevărată a vieții sale. Aceasta a fost urmată de lumea templelor zen din Coreea de Sud, iar ultima destinație a fost Taiwanul, de unde s-a întors acasă din Asia.

”Aici mi-am înfruntat temerile – într-o lume aparent nemișcat și liniștit. Aici am experimentat libertatea – într-o lume plină de reguli” – zice ea. Ágnes crede că a avut nevoie de mai mult curaj să se întoarcă în lumea occidentală, decât când a plecat în Orient. De atunci și-a integrat experiența anilor trecuți în viața sa. Trăiește o viață simplă, liniștită, și ajută oamenii cât de bine poate să-și înfrunte temerile și dificultățile

Góg Anikó este antrenor personal, respectiv antrenor la Școala de Fitnes Internațional IWI. În ceea ce privește studiile sale, este: Technogym Master Trainer, Polar Level III trainer, instructor pre&postnatal, functional trainer, ACE Health Coach. Fost sportivă de triatlon, mamă de două fetițe – iar unii o cheamă pur și simplu “Krézi”.

Deși a urmărit studii în diferite domenii ale sportului și în activitatea sa profesională folosește multe metode, nu se consideră polihistor. Cea mai importantă lecție pe care a învățat din toate aceste experiențe este puterea sportului pentru a crea valoare. Impactul sportului privind calitatea vieții noastre, mecanismele lui privind dezvoltarea personală, și rolul pe care are în menținerea balanței interioare. Scopul lui Anikó este să ajute câte mai multe persoane ca acestea să găsească relațiile lor personale cu sportul și cu toate avantajele acestuia.

Varga Csaba was born in Bihor/Bihar county, Beiuș/Belényes, at the foot of the Bihor Mountains. He grew up in Oradea/Nagyvárad, and he graduated from the Technical University of Cluj Napoca. Since then he has worked as an architect in Oradea/Nagyvárad. He was 13-14 years old, when he started to get familiar with the mountains. During a summer vacation in high school he decided to climb the highest peak of the Făgăraș Mountains, and this activity instantly became his passion. First he climbed the highest peaks of Transylvania, followed by the High Tatras, the Pyrenees and the Alps.

He started to plan a high mountain expedition inspired by the ambition of Erőss Zsolt. He managed to climb his first above 8000 meter peak in 2013, the highest point of Karakoram, Gasherbrum II.

In eight years he climbed five above 8000m peaks – without supplemental oxygen and load bearers. Thanks to this, he is the most successful Hungarian high mountain climber that lives today. He thinks that during these expeditions the biggest challenge is the altitude of the mountain, and the overcoming of the difficulties and circumstances related to this (like oxygen deficient environment, extreme weather conditions, terrain that tests physical strength).

Pe hârtie” Gundel Takács Gábor este jurnalist TV, însă are o experiență considerabilă și în radio și în presa scrisă. ”Însă suntem cel mai aproape de adevăr dacă, ca un fel de rezumat, spun că sunt un narator” – spune despre el insuși. El crede că fiecare transmisiune de sport, concurs TV și discuție este de fapt nararea a unei povestiri. Pentru asta este nevoie de o mare porție de curiositate privind lumea și oamenii din această lume. Și desigur este nevoie și ca oamenii să aibă curaj când vorbesc despre ceea ce a observ și ceea ce consider important. ”Da, în ziua de azi este nevoie și de puțin curaj din când în când. Nu numai pentru că unii nu simpatizează cu opiniile noastre, dar și pentru că de multe ori ne e frică să ne confruntăm cu noi înșine.

Dar poți să fii curajos, sincer, curios – toate acestea nu înseamnă nimic fără credibilitate. »Adevăr și Provocare« este tema noastră. Atât este de ajuns ca să știm că nu avem de-a face cu o sarcină ușoară